În România, țara nimănui, minoritățile își impun agresiv agenda. Chiar dacă deseori aceasta intră în coliziune cu interesele naționale protestele oficiale sunt timide. Țara nimănui este un teritoriu care ar fi cumva protejat de granițe. Delimitări formale care restricționează circulația românilor, dar permit accesul oricărui străin.
Poporul român umblă silhui. Este zăpăcit, bezmetic, dezordonat. Nimic nu se leagă, dar nimeni nu pare să sufere. Câțiva disperați mai simt o umbră de deznădejde și o fărâmă de revoltă. Încet, dar sigur, dispar și ultimele redute ale rezistenței naționale.
Ne umilesc veneticii în vatra satului, iar noi privim indiferenți și aproape încântați de ofensele pe care le încasăm resemnați.
„Numai”, cuvântul face diferența
Constituția României, din anul 1991, menționa, la art.16 alin. 3, că „funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română…”
În anul 2003, revizuirea Constituției a modificat art.16 alin. 3 astfel: „funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități”.
La o primă vedere modificarea a impus garantarea egalității de șanse. De parcă până atunci s-ar fi pus problema inegalității și oprimării femeilor de către bărbați (sau invers). În realitate textul primei propoziții a fost alterat semnificativ prin eliminarea obligativității unei singure cetățenii, română, pentru accesul la funcții și demnități publice.
Majoritatea partidelor politice au votat, iar ulterior poporul s-a declarat de acord ca „înalții demnitari ai statului” să nu aibă exclusiv cetățenia română. În schimb, militarii și magistrații nu pot ocupa funcții publice decât dacă au doar cetățenia română. Prin urmare, ministrul apărării naționale poate avea dublă cetățenie (maghiară sau rusă eventual), dar militarii armatei NATO pe care o are România nu pot avea și cetățenie germană.
Dincolo de exercițiile de imaginație realitatea ne servește adevăruri dureroase. În Guvernul României sunt înalți demnitari care au dublă cetățenie, română și maghiară. Indivizi care au depus jurământul de credință și loialitate către Ungaria au acces la informații strict secret de importanță deosebită.
Străini în țara nimănui
Ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, a efectuat, vineri 13 mai 2022, o vizită în județul Harghita. A participat la deschiderea unor obiective de investiții finanțate de Ungaria și la întâlniri cu autorități locale și centrale. Autoritățile centrale au fost reprezentate prin ministrul mediului Tanczos Barna (detalii aici).
Președintele Ungariei, Katalyn Novak, a participat, sâmbătă, 21 mai 2022, la Ziua Unității Reformate din Bazinul Carpatic, la Alba Iulia. La activitate au participat primarul USR al Cetății Marii Uniri și vicepremierul României, liderul UDMR, Kelemen Hunor. Novak și Hunor au mai avut o întâlnire și la Cluj. Orașul românesc din inima Transilvaniei de unde Emil Boc susține că începe Europa. (detalii aici).
Stadionul din Miercurea Ciuc, a fost inaugurat sâmbătă, 23 iulie 2022. La eveniment a participat premierul Ungariei, Viktor Orban, vicepremierul Kelemen Hunor și ministrul sportului din România, Eduard Novak. Acesta din urmă, deși oficial al statului român, a ținut un discurs în limba maghiară. „Mă bucur că pot fi ministrul sportului românesc ca vorbitor de limba maghiară, că nu trebuie să renunț la limba maternă și zona de unde vin, Ținutul Secuiesc„, a spus, printre alte, Novak.
Fanii prezenți la meci au strigat, în mai multe rânduri: „Ria, Ria, Ungaria!”. Pe teren au fost depuse steagurile Ungariei și al Ținutului Secuiesc, nu și al României. Întreg stadionul a cântat imnurile Ungariei și al Ținutului Secuiesc, în timp ce al României a fost ascultat în tăcere.
Școala de vară Fidesz de la Tușnad
Zeci de politicieni de la Budapesta, cercetători, profesori universitari, reprezentanți ai unor ONG-uri din Ungaria, reprezentanți ai partidelor și intelectualității maghiare din Transilvania au participat, începând cu data de 21 iulie 2022, la Universitatea de Vară Bálványos de la Băile Tușnad, ajunsă la cea de-a 31-a ediție. La eveniment a fost prezent și Viktor Orban împreună cu majoritate membrilor cabinetului său. Ca întotdeauna în preajma oficialilor maghiari s-au aflat și ungurii din Guvernul Ciucă.
Într-un discurs de peste o oră Orban a reușit să tragă de urechi, fără menajamente, UE, NATO, pe americani sau occidentali. Populist, retrograd, alunecând periculos către dreapta extremistă, cu evidente tușe iredentiste și abuzând de aroganță, îngâmfare și înfumurare, Orban a captat audiența, ulterior trezit interesul majorității occidentalilor. Pentru cei peste o mie de participanți discursul a fost în anumite părți electrizant, iar unele teme și expresii au adus sângele multora la temperatura de clocot.
„În Bazinul Carpatic, nu suntem de rasă mixtă, ci pur și simplu suntem un amestec de popoare care trăiesc în propriile noastre patrii europene. Iar atunci când stelele sunt potrivite și vremea este bună, aceste popoare se contopesc într-un fel de sos ungaro-panonic, creând o nouă cultură europeană proprie… Suntem dispuși să ne amestecăm unii cu alții, dar nu vrem să devenim o rasă mixtă”, a fost fraza din discurs care a aprins cel mai mult spiritele. În Occident, peste Ocean și, ce să vezi, chiar în România.
În țara nimănui, la București, revolta a copiat reacțiile de la Bruxelles sau Washington. Tardiv și palid, așa cum le stă bine liderilor noștri. Timid și lipsit de vigoare. Genul de reacție „luați-l de pe mine, că-l omor!” Liderii noștri au întrebat mai întâi dacă au voie să cuvânteze și abia apoi și-au exprimat opiniile… altora.
Președintele și „pupiloii” lui
„Este regretabil că astfel de idei sunt propagate de pe teritoriul României, în contextul global complex pe care trebuie să îl înfruntăm cu toții, mai ales că pozițiile noastre oficiale sunt diferite(…) E clar că nu putem fi de acord cu ele. Nu mai spun de declarațiile privind rasele, care nu sunt acceptabile„, a spus Aurescu. O reacție ineptă, anostă și lipsită de verb, la fel ca individul care a emis-o.
„Astfel de declarații nedorite nu își au locul într-o Europă unde 27 de țări trăiesc în pace și în prosperitate… Aici din inima Ardealului doresc să întăresc mesajul meu pentru toleranță, pentru înțelepciune, pentru solidaritate, pentru respectarea valorilor europene…” a plusat și Ciucă, rămas fidel aspirațiilor comuniste de „pace și prosperitate”. N-avem de niciunele în ultimul timp, dar dottore speră. Cum sperăm și noi să afle că Europa are cel puțin 40 de țări care trăiesc în pace. Prosperitatea rămâne discutabilă.
„În principiu este greșit, o eroare majoră și este inadmisibil ca un înalt demnitar european să vină pe scena publică cu un discurs construit pe teoria raselor, care a dus la cea mai teribilă catastrofă a secolului XX… E la fel de regretabil că un demnitar european vine pe scena publică cu un discurs cu tentă antieuropeană. Sunt valabile indiferent unde s-ar afla această scenă. Faptul că s-a aflat în Transilvania e o problemă pentru noi…” a fost reacția lui Iohannis.
Surprinzător, dar Werner a reușit să aibă cea mai articulată și coerentă poziție. Dovadă că Aurescu și Ciucă sunt doar doi argați la curtea grofului Tândală. Altfel, Iohannis a fost mult mai tranșant decât pămpălăii din fruntea PNL și PSD. Două marionete care nu prestează decât la ordin. În țara nimănui liderii tremură de teama stăpânilor.
S-a trezit sau a vorbit în somn?
Niciun lider nu a amendat faptul că în „bazinul Carpatic” nu există perspectivele unui „sos ungaro-panonic” care să realizeze „o nouă cultură europeană proprie”. Panonia a fost provincie a Imperiului Roman, perioadă în care ungurii nu descălecaseră în zonă. Bazinul Carpatic include mai multe zone din fosta Iugoslavie (Croația, Serbia sau Bosnia) decât din Ungaria. Prin urmare „sosul” este încă o metaforă cu tentă iredentistă.
„Este nevoie de clarificări publice din partea UDMR (…) Ei vor trebui să explice dacă au fost de acord cu conținutul acelui discurs pe care l-au aplaudat, ceea ce ar fi extrem de complicat…”, a declarat Iohannis.
Așa, și?! UDMR îi dă „ignore”! Sau pe românește, „cu flit”. Oricum nu se întâmplă nimic. Hunor și iredentiștii lui își văd liniștiți de treabă. Mai rămân și la guvernare, de unde nu-i mișcă nimeni. Mai mult, Hunor a avut impertinența să susțină pe mai departe premierul Ungariei.
Viktor Orban nu a avut un derapaj spontan. Deși s-a exprimat liber, discursul și structura lui, au fost elaborate în laboratoarele de la Budapesta și (poate) Moscova. Cu câteva zile înainte de Tușnad ministrul ungar de externe a fost la Moscova. La fel cum la începutul anului, cu o lună anterior invadării Ucrainei, Orban s-a întâlnit cu Putin.
Desantul politic maghiar din Transilvania nu este întâmplător. Peste câteva zile se va așterne uitarea. Vor urma, însă, cel mai probabil, alte evenimente pe care liderii noștri sunt incapabili să le anticipeze și față de care, iarăși, nu vor avea reacție.
Să nu uităm că Budapesta rămâne neschimbată. Indiferentă față de tratate sau înțelegeri se va manifesta mereu vindicativ și delirant. Este captivă unei istorii pe care și-a fabricat-o, dar în care a ajuns să creadă cu convingere. În schimb, România, țara nimănui, are istorie și își bate joc de ea.
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.politicaapocalipsei.net: https://politicaapocalipsei.net/2022/08/02/popor-silhui-tara-nimanui/
