Premierul italian MArio Draghi și-a anunțat demisia joi, 20 iulie, dar aceasta a fost acceptată doar o zi mai târziu de președintele Italiei. Prăbușirea coaliției sale plasează țara, dar și zona euro și întreaga UE, într-o zonă de puternice turbulențe economice și geopolitice.
Potrivit publicației Le Monde, momentul nu ar fi putut fi mai rău pentru Italia, pentru zona euro și pentru Uniunea Europeană (UE) în ansamblu. Dezavuarea adusă prim-ministrului italian, Mario Draghi, într-o zi nebună în Parlamentul italian, miercuri, 20 iulie, urmată de anunțarea demisiei sale, joi, care duce, în mod logic, la organizarea de noi alegeri, stabilite deja pentru. 25 septembrie, intervine pe fondul furtunilor ce se acumulează pe Peninsulă, cu riscul unei destabilizari îngrijorătoare.Țara, slăbită de Covid-19, împovărată de datoria impresionantă și de ratele prohibitive ale împrumuturilor, mizează pe cele 200 de miliarde de euro ai planului european de urgență post-pandemie, al cărui prim beneficiar este, alături de Spania. Cu toate acestea, liderul italian, venit la putere în februarie 2021, el însuși fost președinte al Băncii Centrale Europene (BCE), a fost considerat la Bruxelles garantul unei reveniri la încredere, prin reforme menite să pună din nou economia pe drumul cel bun. Italia, percepută ca veriga slabă a zonei euro.
Prăbușirea coaliției care l-a susținut pe Draghi vine la câteva ore de la anunțurile delicate ale BCE, care urmărește să limiteze scăderea dobânzilor la datoriile suverane, care apasă pe Executivul italian, încercând în același timp să limiteze inflația. Criza are loc și în condițiile în care Italia, al cărei gaz este importat, în proporție de 40% ,din Rusia, suferă consecințele sancțiunilor împotriva Rusiei în privința aprovizionării sale cu energie. Deși e evident că renunțarea la aceste sancțiuni ar schimba în bine situația, nici un politician de top italian nu îndrăznește să pomenească de așa ceva, de teamă să nu supere SUA, ale căror interese sunt servite din plin de aceste sancțiuni, ce permit americanilor să vândă țărilor europene gazul lor petrolier lichefiat, de circa 4 ori mai scump ca gazul rusesc.
Această „furtună perfectă” a fost declanșată de dezertarea partidului Forza Italia, partidul de dreapta al lui Silvio Berlusconi, al Ligii, formația de extremă dreaptă a lui Matteo Salvini și a formațiunii antisistem Mouvement 5 étoiles – „Mișcarea 5 Stele” (M5S), care, miercuri, au refuzat să participe la un vot de încredere solicitat de Mario Draghi la Senat. Așa s-a încheiat paradoxul în cel mai eurosceptic Parlament din istoria Italiei să coexiste cu un premier progresist-globalist. Destabilizatoare pentru zona euro, criza politică italiană este destabilizatoare și pentru cei douăzeci și șapte de membri. Demisia lui Draghi, într-un moment în care alți doi piloni globaliști ai UE, cancelarul Scholz și președintele Macron, sunt slăbiți – primul, de consecințele sancțiunilor împotriva Rusiei, al doilea, de pierderea majorității parlamentare a partidului său, reprezintă un șoc major pentru consolidarea unei Uniuni Europene progresisto-globaliste, pentru conducerea sa și pentru coeziunea acesteia pe scena internațională.
Destrămarea coaliției guvernamentale italiene dezvăluie tensiunile extreme experimentate de Italia în relația cu Rusia. După ce a impus o politică fermă de sancțiuni împotriva Moscovei, Mario Draghi s-a confruntat cu rusofilia aliaților săi de circumstanță, în special Liga și Forza Italia, și a unei părți a patronilor.
Răsturnările geopolitice care ar putea aduce revenirea la putere, cu ocazia următoarelor alegeri, în plină anxietate energetică, la apropierea iernii, a formațiunilor democratice și care nu permit sacrificarea interesului național de dragul unor interese meschine ale unor așa ziși aliați, care privesc cu satisfacție la crizele majore cu care se confruntă Europa.
