Green Deal-ul european va avea aceeași soartă cu dezastrul social-economic srilankez
Revoltele din Sri Lanka au demonstrat că un astfel de obiectiv poate fi atins doar în câteva decenii și presupune mari sacrificii și investiții considerabile
Pe fondul îngrijorării din ce în ce mai profunde cu privire la daunele produse agrochimice asupra mediului și sănătății publice, agricultura ecologică este prezentată pe scară largă ca o soluție verde și durabilă. Experiențele din Sri Lanka și Elveția arată că realitatea este mult mai complicată. În decembrie 2019, noul președinte din Sri Lanka, Gotabaya Rajapaksa, și-a dezvăluit oficial viziunea asupra țării într-o strategie națională grandioasă: „Viziunile prosperității și splendorii”. Printre angajamentele ambițioase ale clanului de la putere din Sri Lanka, (președinte, premier și alți membri ai Guvernului) a fost angajamentul de a „promova și populariza agricultura ecologică” în următorul deceniu și de a produce o „revoluție în utilizarea îngrășămintelor”. Schimbarea a implicat convertirea satelor agricole tradiționale la utilizarea îngrășămintelor numai organice și furnizarea de îngrășăminte atât organice, cât și anorganice fermierilor.
Interzis la îngrășăminte, dar cauza era lipsa de valută!
Dar în aprilie 2021, președintele Rajapaksa a uimit națiunea când a anunțat că o interdicție a importurilor de îngrășăminte chimice și agrochimice, inclusiv pesticide și erbicide, care urma să fie impusă din luna următoare. Motivul oficial a fost controlul costurilor de asistență medicală, cauzate de utilizarea excesivă a substanțelor chimice în agricultură. Analiștii, totuși, bănuiesc că adevăratul motiv a fost lipsa de valută pentru a plăti importurile – (pandemia de Covid-19 a devastat industria turismului și veniturile muncitorilor de peste mări s-au prăbușit), lăsând țara să lupte singură pentru a plăti pentru bunurile importate. Sri Lanka a cheltuit 259 de milioane de dolari doar pe îngrășăminte din import în 2020, aproximativ 1,6% din totalul importurilor, arată statisticile băncii centrale a țării.
Agricultura organică – o amenințare devastatoare pentru fermieri!
Decizia, care a fost anunțată chiar în momentul în care a început sezonul de plantare a orezului, a generat unde de șoc în zonele rurale din Sri Lanka. Mii de fermieri au ieșit în stradă, în semn de protest, plângându-se că nu li s-a dat suficient timp pentru pregătire și li se cere să-și producă propriul îngrășământ organic. Interdicția a reprezentat o amenințare potențial devastatoare pentru culturile agricole cheie din Sri Lanka – circa 94% dintre fermierii de orez și 89% dintre cultivatorii de ceai și cauciuc au folosit îngrășăminte sintetice, potrivit unui sondaj efectuat la un grup de peste 1.000 de fermieri, comandat de think tank-ul Verité Research, în iulie a.c.
Potrivit site-ului swissinfo.ch, Opoziția din partea comunității agricole și îngrijorarea că prețurile alimentelor vor crește, au forțat guvernul să facă o schimbare. În noiembrie 2021, la doar șapte luni după ce a fost impusă, interdicția a fost anulată, deși președintele a insistat în continuare că „politica agricolă a țării este doar pentru o agricultură verde, care se concentrează pe utilizarea exclusivă a îngrășămintelor organice”. El a dat vina pe „mafia îngrășămintelor chimice”, pe fermierii needucați corespunzător și pe oficialii neangajați pentru politica guvernamentală.
„Go-organic ” – o politică dezastruoasă!
Este dificil de cuantificat pe deplin impactul acestei interdicții de scurtă durată asupra productivității, deoarece mulți fermieri își epuizează încă stocurile de îngrășăminte chimice importate. Chiar și așa, producția medie de orez, în timpul sezonului de vegetație mai-august în 2021, a scăzut la 4.307 kilograme pe hectar, de la 4.552, în 2020, o scădere pe care unii analiști o atribuie fermierilor care și-au raționalizat stocurile de îngrășăminte, pentru a le face să reziste mai mult.
Politica dezastruoasă „go-organic” a președintelui Rajapaksa a eșuat în principal din cauza implementării proaste și a lipsei unei perioade de tranziție adecvate, chiar dacă inițial a avut sprijinul fermierilor – sondajul Verité Research a arătat că aproape două treimi dintre fermierii intervievați au declarat că susțin viziunea guvernului pentru agricultura ecologică, dar aproape 80% dintre cei care sunt în favoare au spus că o astfel de schimbare ar necesita mai mult de un an.
„Agricultura ecologică are acum o reputație proastă în rândul multor fermieri din Sri Lanka”, spune Christoph Studer, agronom și profesor la Universitatea de Științe Aplicate din Berna. „Oficialii din Sri Lanka nu mai folosesc termenul organic. Ei preferă termenul ecologic!” Decizia de a deveni organic peste noapte nu a fost gândită corespunzător și i-a prins pe fermieri nepregătiți și incapabili să se adapteze rapid, spune Studer, care este și consultant pentru firma de agrobusiness din Sri Lanka Baurs, fondată în urmă cu aproape 125 de ani de emigrantul elvețian Alfred Baur pentru a furniza gunoi de grajd pentru plantatii de cocos. Compania, cel mai mare importator de îngrășăminte chimice din țară, lucrează acum pentru a se conforma noii politici agricole și a trece la producția de îngrășăminte organice.
„În ultimii 60 de ani, țara s-a concentrat pe o productivitate agricolă ridicată, cu ideea că Sri Lanka este o țară mică și nu are suficient teren arabil pentru a-și hrăni oamenii!” – explică el. „Ca urmare, în prezent nu există cunoștințe în instituțiile de cercetare și în sistemul de extensie, pentru a-i învăța pe fermieri cum să devină ecologici.”
Agricultura ecologică – un vis verde, pe pereții UE: producția scade cu 25%!
Multe țări promovează agricultura ecologică — Strategia Uniunii Europene pentru biodiversitate de la fermă la furculiță angajează blocul comunitar să reducă utilizarea îngrășămintelor chimice cu 20% și a stabilit un obiectiv ca cel puțin 25% din terenurile agricole să fie rezervate pentru agricultura ecologică. Însă doar câteva țări au o politică oficială de a-și face sectorul agricol intern 100% organic, iar dintre acestea, niciuna nu a făcut o tranziție de succes. În 2008, micul regat al Bhutanului din Asia de Sud s-a angajat să devină complet organic până în 2020, dar doar 10% din producția sa de cultură și 1% din terenul arabil au fost certificate ca atare, până la termenul limită. Ținta a fost împinsă acum până în 2035. Rezultatele de până acum nu au fost încurajatoare. Recoltele din agricultura ecologică din Bhutan sunt, în medie, cu 24% mai mici decât cele din agricultura convențională, a arătat un studiu din 2018, al cercetătorilor de la Universitatea Humboldt din Berlin. Țara rămâne puternic dependentă de importurile de alimente neecologice, care au reprezentat 16% din importuri, arată datele Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).
Modelul Sikkim
Cel mai aproape de atingerea obiectivului de 100% este Sikkim, un stat din nord-estul Indiei care a susținut că a obținut statutul organic complet în 2016. Viziunea a fost anunțată pentru prima dată de ministrul-șef al statului în 2003 și în 2010, a fost lansată o Misiune Organică pentru a o face. În realitate, provincia a interzis intrarea a 27 de mărfuri agricole din alte state indiene în aprilie 2018, pentru a-și proteja fermierii de importurile neecologice mai ieftine, deși produse de bază precum orezul și cartofii nu erau pe listă. Trecerea la agricultura ecologică în Sikkim, al doilea cel mai mare producător mondial de cardamom condimentat, nu a condus la o scădere semnificativă a recoltelor culturilor de bază, potrivit datelor departamentului pentru alimentație și agricultură al guvernului de stat.
Nici Elveția nu își permite agricultură ecologică!
În Elveția, 15% dintre fermieri sunt deja ecologici și nu folosesc pesticide chimice, potrivit Oficiului Federal de Statistică. Dar sectorul agricol a renunțat la un salt înainte mai ambițios. Anul trecut, două propuneri controversate – o inițiativă „apă potabilă” care presupunea eliminarea subvențiilor pentru fermierii care folosesc pesticide și o inițiativă „anti-pesticide” care urmărea interzicerea totală a pesticidelor sintetice, au fost supuse votului la nivel național, prin sistemul de democrație directă. Amândouă au fost respinse de 60% dintre cei care au votat, dar, dacă ar fi reușit, ar fi făcut din Elveția un pionier al agriculturii ecologice, devenind prima țară europeană care a interzis produse precum herbicidele sintetice și fungicidele.
Inițiatorii campaniei pentru o agricultură ecologică au subestimat rezistența fermierilor și ar fi trebuit să facă mai mult pentru a-i aduce la bord, potrivit lui Edward Mitchell, un biolog al solului la Universitatea din Neuchâtel și unul dintre organizatorii inițiativei anti-pesticide. Comunitatea fermierilor, care reprezintă doar 5% din populația elvețiană, s-a exprimat în opoziție, iar Asociația Fermierilor Elvețieni a susținut că producția agricolă s-ar micșora cu între 20% și 40%, dacă pesticidele ar fi interzise. Guvernul s-a opus, de asemenea, la ambele inițiative, despre care ministrul Economiei, Guy Parmelin, a spus că reprezintă o „revoluție” mai degrabă decât „evoluția” către agricultura durabilă preferată de Parlament. O interdicție în stilul Sri Lanka a produselor agrochimice nu s-ar putea întâmpla în Elveția, spune Mitchell.
„Sri Lanka este un caz rar, deoarece, guvernele au, de obicei, legături strânse cu industria!”- spune el. „Nu putem spera la o astfel de acțiune din partea guvernului elvețian, din motive politice și filozofice, dar și din cauza influenței lobby-urilor și a intereselor speciale.” Mitchell susține că sectorul agro-industrial a cheltuit milioane de franci elvețieni, sprijinind oponenții inițiativelor. Deși Elveția este o piață mult mai mică decât Germania, Franța sau Italia, plătește cel mai bine pentru produsele agrochimice. Un studiu guvernamental din 2019 arată că prețurile de vânzare pentru îngrășăminte au fost cu 20% mai mari decât în țările vecine, în timp ce erbicidele și insecticidele au fost vândute la prețuri mai mari cu 63% și, respectiv, 68%.
Trecerea la agricultura ecologică este dificilă și de durată, dar merită efortul!
Opoziția fermierilor și a industriei agrochimice nu este singurul obstacol pe care avocații agriculturii ecologice se străduiesc să-l depășească. Randamentele mai mici reprezintă, de asemenea, o provocare semnificativă.
Recoltele medii din agricultura ecologică sunt cu circa 20% mai mici decât agricultura convențională, potrivit lui Adrian Müller, de la Institutul de Cercetare a Agriculturii Ecologice (FiBL) din Elveția. Decalajul este de peste 20% pentru culturi precum rădăcinoasele, cartofii și cerealele, deși e mai mic pentru fructe, semințe oleaginoase, leguminoase și legume, spune el.
Dar Müller și alți experți, inclusiv inginerul agronom Studer,, spun că există modalități de a aborda această problemă prin agroecologie, dezvoltarea de soiuri cu randament ridicat special, pentru agricultura ecologică și oferirea de formare și stimulente fermierilor. În prezent, fermierii ecologici trebuie să planteze soiuri de culturi dezvoltate pentru practicile convenționale de cultivare, ceea ce îi pune într-un dezavantaj imediat, în ceea ce privește randamentul, spune Muller. De asemenea, țările trebuie să dezvolte un program bun de informare și formare pentru fermieri, să ofere subvenții adecvate, să investească în creșterea soiurilor organice cu randament ridicat și să aprovizioneze fermierii cu suficiente îngrășăminte organice, spune el. Beneficiile pe termen lung merită costul inițial.
„Mâncarea cultivată în mod convențional este prea ieftină, deoarece costurile externe, precum impactul asupra mediului, sunt mai mari”, spune el, adăugând că fermierii neecologiști sunt plătiți la supermarket „de societate, în ansamblu!” .
Studer spune că trecerea la agricultura ecologică trebuie să fie progresivă și poate fi făcută mai întâi prin trecerea la o agricultură mai durabilă, bazată pe agroecologie. Aceasta implică practici precum creșterea utilizării compostului și prevenirea epuizării nutrienților din sol, prin metode precum rotația culturilor și culturile intercalate cu plante leguminoase, fixatoare de azot. Deși procesul poate dura ani, ar putea fi o cale de urmat pentru Sri Lanka, care urmează deja unele dintre aceste practici, spune el. „A fost nevoie de câteva decenii pentru ca agricultura convențională să pătrundă în Sri Lanka”, spune colegul lui Studer, Gurbir Singh. „Agricultura ecologică are mai multe provocări și necesită mai multe cunoștințe și, prin urmare, are nevoie de și mai mult timp pentru a deveni mainstream.”
Trebuie să mâncăm mai puțină carne și să nu risipim mâncarea!
Tendința către o agricultură mai durabilă și ecologică a forțat giganții agrochimici precum Syngenta să răspundă cu pesticide și îngrășăminte mai puțin toxice și mai ecologice. Gigantul elvețian este printre cei din industrie care dezvoltă alternative la substanțele chimice sintetice care se bazează pe compuși și organisme naturali, ceea ce este cunoscut sub numele de produse biologice.
„Vrem ca toți fermierii să devină sustenabili, indiferent de metodele pe care le practică”, spune Petra Laux, șeful companiei pentru sustenabilitatea afacerilor.
Syngenta lucrează deja pentru a limita efectele negative ale agrochimicelor asupra oamenilor și asupra mediului prin îmbunătățirea siguranței produselor prin testare și o țintire îmbunătățită a anumitor dăunători, spune ea. De asemenea, promovează practici agricole mai bune prin instruire și instrumente digitale, cum ar fi aplicarea de precizie a pesticidelor.
Portofoliul de produse biologice al companiei cuprinde controale biologice, produse utilizate pentru gestionarea bolilor fungice și bacteriene, dăunătorilor, nematodelor și buruienilor și biostimulanților, care sunt aplicați plantelor, semințelor sau rădăcinilor pentru a îmbunătăți eficiența absorbției de nutrienți, calitatea culturii sau toleranța la temperaturi extreme. Cea mai recentă inovație – aflată în prezent la încercare în China – este un produs biologic care va reduce scurgerea și, la rândul său, va reduce cantitatea de îngrășământ necesară.
În prezent, aceasta este o piață de nișă pentru Syngenta, reprezentând mai puțin de 0,5% din vânzările sale totale în 2020, deoarece există puține soluții eficiente bazate pe natură, spune Laux. Ea este optimistă că există loc de dezvoltare a afacerii cu condiția ca fermierii să fie convinși de beneficii și să existe o mai mare acceptare pe piață pentru astfel de produse.
Shachi Gurumayum, un fost angajat al Syngenta, care se ocupă acum de dezvoltarea afacerii AgBiTech, o companie texană care vinde produse biologice pentru combaterea dăunătorilor, spune că, având în vedere mentalitatea fermierilor față de riscuri, agricultura durabilă și profitabilă, mai degrabă decât agricultura ecologică, are șanse mai mari de dobândind acceptare.
„Întrebarea pe care ar trebui să ne punem este cum trecem de la un model care a transformat agricultura și a adus securitatea alimentară la unul care utilizează produse mai sigure, dar care susține productivitatea!”- spune el. Asta nu exclude posibilitatea ca o țară să devină 100% organică. Dar ar necesita investiții în zone dincolo de agricultură, cum ar fi fertilitatea solului, calitatea apelor subterane, biodiversitatea și polenizatorii. De asemenea, ar necesita un angajament din partea consumatorilor, care depășește doar plata unui mic plus pentru alimente ecologice.
„Este posibil să hrănim lumea cu agricultura ecologică, dar obiceiurile noastre trebuie să se schimbe. Trebuie să mâncăm mai puțină carne și să risipim mai puțină mâncare”, spune Studer.