Un puternic reactor de fuziune nuceară se află, în prezent, în construcție în sudul Franței. El este pregătit să deschidă calea către un viitor energetic fără griji. Până atunci, însă, mai sunt câteva provocări de depășit.
Centrul de cercetare Cadarache din apropierea orășelului Saint-Paul-lès-Durance, sub forma unui bloc gri închis de dimensiunea unui hangar pentru avioane. În interiorul halei, trei structuri masive de oțel tocmai au sosit din Coreea, care amintesc de căștile futuriste pentru urechi. De două dintre ele sunt atârnate de macarale enorme. Una este ridicată pe socluri masive. Auriculele sunt primul dintr-un total de nouă segmente care alcătuiesc miezul International Thermonuclear Experimental Reactor , pe scurt ITER: o cameră cu vid. Pentru temeritatea sa, proiectul este comparabil cu aterizarea pe Lună.
Focul soarelui
Portivit publicației terramatermagazin.com, în câțiva ani, oamenii de știință și inginerii vor să aprindă focul care arde în Soare și în alte stele, de miliarde de ani: focul de plasmă al fuziunii nucleare. Se pare că miticul Prometeu se va întoarce în Provence, pentru a scoate omenirea din nevoi încă o dată. Fuziunea nucleară ar putea completa energiile regenerabile ca sursă curată de energie. Proiectul este „o moștenire pe care vom fi mândri să o lăsăm copiilor noștri”, spune Bernard Bigot, directorul organizației ITER. De fapt, ITER este un proiect uman și generațional: 30.000 de minți inteligente lucrează în întreaga lume pentru a produce circa un milion de piese, de la cel mai mic șurub până la podeaua de 1.250 de tone a camerei reactorului. Costurile au fost estimate la 17 miliarde de euro, dar și această estimare este veche de șase ani. În temeritatea sa, proiectul este comparabil cu aterizarea pe Lună. Așa cum programul Apollo al NASA a fost un produs al Războiului Rece, cercetarea fuziunii nucleare a apărut din cursa înarmărilor nucleare a marilor puteri.
Copilul Războiului Rece
În acel moment, fizicienii americani și sovietici lucrau la bomba cu hidrogen. Ei trebuiau să folosească principiul fuziunii nucleare pentru o armă de distrugere în masă și să depășească de multe ori puterea distructivă a bombelor atomice anterioare. Cu toate acestea, la început, experții s-au gândit cum ar putea îmblânzi fuziunea nucleară, pentru producerea de energie, î nscopuri pașnice. În 1920, astronomul britanic Arthur Eddington a sugerat că producția de energie a soarelui nostru și a tuturor celorlalte stele a rezultat din fuziunea atomilor de hidrogen în heliu. În 1939, fizicianul german Hans Bethe a prezentat primele calcule matematice ale modului în care funcționează fuziunea nucleară.
