Într-un editorial publicat în ziarul Cotidianul, Cornel Nistorescu face o analiză extrem de pertinentă la ce se întâmplă acum în România: Călin Georgescu, care a câștigat turul întâi al alegerilor prezidențiale, este supus unui linșaj mediatic generalizat, fără precedent, comandat de cei care vor să rămână în continuare la putere.
„Cine este îngrozit de o asemenea schimbare? Cei care își văd amenințate privilegiile și planurile de putere. În primul rînd, Klaus Iohannis și cei care l-au servit orbește. Apoi toți cei aflați în poziții-cheie în structurile statului generator de privilegii”, scrie Cornel Nistorescu, care aseamănă ceea ce se întâmplă în România, zilele acestea, cu situația din Africa.
Redăm întregul editorial, semnat de Cornel Nistorescu.
Nu cred să existe cetățean român care să mai fi văzut o asemenea campanie mediatică disperată împotriva unui candidat popular pentru cea mai înaltă funcție într-un stat. Poate cineva care să fi lucrat mai mult pe continentul african, prin statele mici din Oceania sau prin țările Americii Latine. Dar acolo a asistat, s-a crucit și o fi zis în sinea lui că așa ceva în Europa nu se poate petrece.
Ei, uite că se poate!
Au fost confecționate și desecretizate (nu știm în ce bază) documentele încropite ale unor servicii secrete puse pe urma candidatului, au fost mișcate instituții publice, de la CCR, AEP, Ministerul de Interne, CSAT, guvern etc. Numai Garda de Mediu și Poliția Animalelor n-au fost puse pe urmele lui. În plus, au fost mobilizate filierele pe care serviciile secrete declanșează proteste publice, au fost alertați studenții și elevii, au fost scoși pe scenă patronii de firme mari care să anunțe că muncitorii își vor pierde salariile, televiziunile cadorisite cu bani de la buget au fost băgate în priză, scriitorii dispuși să lupte cu adversarii politici din jurul lui Traian Băsescu au scos pixul: La un semn, s-a mișcat toată suflarea dispusă să răspundă sau să execute o campanie derulată sub apelul de „salvare a patriei”. Salvare nu în fața pericolelor exercitate de dușmani, cît una de conservare a puterii grupurilor oculte.
Explicația este complexă. Așa cum scapă din cușcă un leu în centrul unui oraș de vacanță, așa a pătruns în agenda publică a României un candidat care vorbește altfel și descrie simplu slăbiciunile sistemului care controlează și a dus țara pînă la nemulțumirile populației de acum. El le vorbește oamenilor pe limba lor despre ieșirea din impas, cu amenințare directă la puterea unei elite politice restrînse.
Toată strategia de a-l transforma în dușmanul public numărul 1, în agentul rușilor, într-o amenințare la adresa prezenței României în Alianța NATO, de a-l prinde și de a-l aduce în cușca sistemului au eșuat. Ba, în loc să-l adoarmă, să-l rănească sau să-l ecraneze, l-au făcut mai vizibil și mai popular.
După apariția de miercuri seara la emisiunea Ancăi Alexandrescu (singura care și-a asumat riscul jurnalistic de a petrece două ore în direct în compania lui Călin Georgescu) am putut vedea cu ochii noștri (nu prin lupa Serviciilor secrete, nu cu ochii hămesitului de putere și confort Klaus Iohannis, nu prin lentilele lui Mihai Gîdea&comp sau a comandoului jurnalistic de la Digi 24) că Dracul nu-i atît de negru, că Georgescu nu-i atît de incoerent pe cît rezulta din tăieturile aparițiilor sale de-a lungul anilor. Ba am mai declarat categoric că nu-i nici anti-NATO, nici anti-Uniunea Europeană și a convins că trecutul său nu-i chiar o groapă întunecată și nu trece prin fabrici de diplome liceale și universitare.
Pe fond, Călin Georgescu nu propune decît două lucruri. O întoarcere fermă a statului spre cetățeanul român și, al doilea, o altă poziție de negociere a României în toate dosarele internaționale, cu precădere în cele care o privesc direct.
Ce-i rău în asta?
Cine este îngrozit de o asemenea schimbare? Cei care își văd amenințate privilegiile și planurile de putere. În primul rînd, Klaus Iohannis și cei care l-au servit orbește. Apoi toți cei aflați în poziții-cheie în structurile statului generator de privilegii.
Se clatină pînă mai ieri pietrele solide pe care stăteau.
Apoi birocrația de la Bruxelles. De obicei, operațiunile importante se folosesc de un truc ieftin. Produc scandaluri și evenimente care îndreaptă atenția în altă parte. Așa procedează și hoții de buzunare, și autorii loviturilor de stat. Ne sunt arătate cu insistență situația din Ucraina și pericolul rusesc, pentru a nu ne concentra atenția asupra permanentei expansiuni a „guvernului” de la Bruxelles în viața popoarelor din Europa. Iar agenții și propagandiștii Bruxelles-ului produc campanii și zgomote, lansează amenințări și îndreaptă lumea spre un alt pericol, în vreme ce aparatul comunitar lucrează din greu la topirea identităților naționale, la introducerea unui progresism polițienesc, la dirijarea economiilor și la un control total al țărilor Uniunii Europene.
Cîtă putere de diversiune au agenții ruși și cît din linșajul mediatic de acum la adresa lui Călin Georgescu este opera oamenilor atrași în rețeaua Comisiei Europene? După modul școlăresc în care serviciile noastre secrete au cercetat campania candidatului Călin Georgescu n-ar trebui să ne așteptăm la un răspuns serios. Sunt gata să cred că nici nu sunt în stare.
Cum să meargă ei pe urmele strategiilor nocive de la Bruxelles sau pe cele ale ultimelor dispute între trumpism și progresismul dement promovat de orientarea Obama-Clinton-Biden?
Nu cumva în țara noastră se desfășoară ultimele episoade ale acestei dispute?
Decît să afle și să ne spună, mai bine își rup gradele și își ascund pistoalele.
