În 2024, pentru prima dată în 15 ani, au plecat mai mulți cetățeni ai UE din Germania decât au venit (sold negativ de circa 34.000, potrivit Destatis). Scăderea e pronunțată mai ales în rândul est-europenilor (Polonia, România, Bulgaria), după un vârf al excedentului migrator în 2015, de aproximativ 330.000 de persoane. Economiștii subliniază că Germania a „profitat extrem” în ultimul deceniu de pe urma acestor fluxuri, dar fereastra s-a închis: pe termen lung, soldul migrației din UE tinde spre zero.
Cauzele principale: convergența economică în Est (salarii mai apropiate, șomaj mai mic), epuizarea „potențialelor migratorii” după valuri masive anterioare și chiar penurii de forță de muncă în statele de origine; se adaugă încetinirea economiei germane. În prezent, aproximativ 2,7 milioane de lucrători din UE activează în Germania, mult peste alte mari economii europene, iar în unele sectoare ponderea celor veniți din țările extinderii estice depășește 1 din 5 angajați (servicii diverse, agricultură, HoReCa, sănătate și asistență socială).
Retragerea acestui flux va accentua deficitul de personal: estimările indică o nevoie anuală de 288.000–368.000 de imigranți net până în 2040 pentru a acoperi golurile de pe piața muncii. Guvernul a încercat să compenseze prin atragerea de lucrători din state terțe (acorduri cu India, Filipine, facilități de viză), însă rezultatele sunt modeste: circa 172.000 de vize pentru muncă într-un an, iar creșterea efectivă a salariaților cu permis de muncă a fost lentă.
Deși legislația s-a liberalizat, recunoașterea calificărilor rămâne obstacolul-cheie. Unii experți propun ca principal criteriu de admitere să fie existența unei oferte de job, nu echivalarea formală a diplomelor, și o acceptare mai pragmatică a calificărilor „diferite, nu neapărat inferioare”. Concluzia: fără înlocuirea UE cu migrație sustenabilă din afara UE, Germania riscă efecte economice „considerabile”.


